După ce săptămâna trecută am vizionat la Opera Română Craiova spectacolul „Procesul” de Philip Glass, pus în scenă de Theater Magdeburg din Germania, miercuri, 4 noiembrie, ne-am delectat cu „Cenușăreasa” („La Cenerentola ossia La buontà in trionfo”). Față de atmosfera opresivă a spectacolului anterior, „La Cenerentola” a venit ca o izbăvire și ca o modalitate de a te relaxa și a te bucura cu adevărat de muzică, dans și bună dispoziție. „La Cenerentola” este o operă comică în 2 acte de Gioachino Rossini, după un libret de Jacopo Ferreti, ce are la bază povestea “Cendrillon” a lui Charles Perrault. Poveste a copilăriei spusă din perspectiva marelui Rossini, spectacolul „Cenușăreasa” a fost adus pe scena Operei Române Craiova de Teatrul de Operă și Balet Sofia, invitat special în cadrul Festivalului Internațional “Elena Teodorini”.
„La Cenerentola” este o operă de o comedie clasică, genul de spectacol potrivit și pentru audiențe mai tinere care vor gusta umorul ce va aduce zâmbete și pe chipurile celor mari. Povestea este arhicunoscută, dar câteva mici modificări ne pun față în față cu personaje sau fapte noi: mama vitregă este înlocuită de un tată vitreg (fapt ce anulează legătura de sânge dintre Cenușăreasa și surorile sale), zâna cea bună este un filosof care i-a fost tutore prințului Ramiro, iar pantofiorul buclucaș după care prințul trebuie să o recunoască pe aleasa inimii lui este preschimbat într-o pereche de brățări asortate. Nimic nu afectează, însă, cursul basmului, iar spectatorii se lasă întorși înapoi la copilărie
Cum spuneam, acțiunea și personajele principale sunt, în genere, cele cunoscute: Cenușăreasa locuiește în casa tatălui ei vitreg împreună cu fiicele acestuia, în timp ce prințul Ramiro își caută aleasa, ajutat fiind de valetul său, Dandini, și de înțeleptul Alidoro. Personajele sunt costumate, machiate sau mascate diferit, în funcție de emoția pe care trebuie să o stârnească privitorului: celor negative le sunt aplicate nasuri coroiate, bărbi ascuțite, urechi și danturi exagerate sau costume ce provoacă râsul. Toate personajele importante cântă, dansează, interpretează, în tot acest timp reușind să ne umple sufletele de bucurie și bună dispoziție, dar și să transmită mesaje cât niște adevărate lecții de viață. Finalul este unul plin de iertare, pace și înțelegere, Cenușăreasa dovedind că o viață simplă și plină de greutăți nu poate învinge bunătatea sufletului omenesc. Dacă tot am menționat-o pe Cenușăreasa acum, se cuvine și să menționăm că rolul ei a fost interpretat de Oana Andra, despre care s-a scris că face parte din categoria „români celebri în străinătate, necunoscuți în România”.
Dacă ar fi să punctăm ce ne-a plăcut cel mai mult la spectacolul „La Cenerentola”, am alege să vă împărtășim următoarele:
– Personajul Dandini a fost absolut delicios – de la înfățișare, costume și machiaj la gesturi și atitudine, ni s-a lipit de suflet ca marca de scrisoare. În spectacol, prințul Ramiro și valetul Dandini fac schimb de locuri pentru ca prințul să vadă dacă poate găsi o femeie care să-l iubească pentru ce este, nu pentru rangul său. Recunoaștem cu mâna pe inimă (și gura până la urechi) că ne-ar fi plăcut mult ca jucăușul Dandini să fie adevăratul prinț!
– Decorul a fost impresionant, la rându-i. Nouă ne-au plăcut mult acele cușete / calești metalice acționate mecanic ce se închideau și deschideau ca niște flori.
– Costumele pline de culoare ale surorilor vitrege ale Cenușăresei și outfit-urile trendy ale lui Dandini au fost preferatele noastre. Prințul Ramiro și Cenușăreasa au fost impecabili în hainele lor, iar Alidoro ne-a impresionat prin agilitatea cu care reușea să se deplaseze în viteză pe niște platforme foarte-foarte înalte!
– Un alt lucru demn de menționat a fost jocul de lumini peste care s-au suprapus momentele de interpretare în slow-motion. În contextul alert al piesei, au fost scene bufe care ne-au pus pe față zâmbete largi.
Una peste alta, povestea Cenușăresei a avut darul de a ne face sufletele mai ușoare, de a ne face să zâmbim și să ne amintim cu drag de copilărie. Fără să aibă greutatea unor piese provocatoare din punct de vedere filosofic, „La Cenerentola” a avut un echilibru de simplitate, comedie și lecții de viață care ne-a făcut să ne ridicăm de pe scaune mulțumiți și fericiți. Să tot avem parte de așa ceva!
Sursă foto: Opera Română Craiova