Bustul lui Ioan Maiorescu, Craiova
Cod LMI: DJ-III-m-B-08417
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de for public
Datare: 1911
Adresa: Str. Ioan Maiorescu, în fața Liceului Elena Cuza
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
În zona centrală a municipiului Craiova, în imediata apropiere a clădirilor Liceului Carol I și a Școlii Otetelișanu, se află bustul lui Ioan Maiorescu, considerat unul dintre cele mai vechi monumente de for public din oraș. Operă a sculptorului român Ioan Iordănescu, monumentul dedicat celebrului profesor român de istorie și director al Școlii Centrale din Craiova a fost inaugurat în ianuarie 1913.
Despre monument
În 1909, într-o ședință a societății culturale a elevilor Colegiului craiovean, al cărui suflet era profesorul de istorie Vasile Mihăilescu, s-a propus și s-a luat decizia de a se ridica un bust lui loan Maiorescu. Prin subscripție publică și prin contribuția lui Titu Maiorescu s-a strâns suma de 18.000 lei, fondurile necesare construirii bustului. Executarea bustului a fost încredințată sculptorului bucureștean Ioan lordănescu, cunoscut pentru realizarea mai multor monumente istorice în Oltenia (Monumentul Eroilor din Râmnicu Vâlcea, Monumentul Eroilor din Băilești, Monumentul eroilor pentru independență din Corabia). Deși lucrarea a fost terminată în 1911, inaugurarea a fost amânată până în ziua de 7 ianuarie 1913, când profesorii craioveni N. Bănescu și Vasile Mihăilescu au finalizat volumul omagial dedicat marelui profesor de istorie.
Bustul lui Maiorescu dovedește o valoare artistică deosebită, fiind lucrat în bronz, iar soclul din piatră de Câmpulung. Din stânca ce formează soclul se desprinde un tors bărbătesc (simbolul timpului) și cu ambele brațe înfășoară cu o draperie (vălul trecutului) umerii bustului. În soclu este săpată inscripția: „Lui loan Maiorescu 1811-1864, apostol al ideilor naționale în trei țări române”, iar pe spatele soclului este săpat un paragraf dintr-o cuvântare a marelui cărturar și diplomat român: „Eu frate încă am văzut multe și din toate aceste multe m-am convins că noi fără carte aici în țara aceasta și mai departe în țările acelea locuite de români multă viață nu vom avea. Am fost eu în țările apusului și apoi fost-am și la Viena și pe acolo pretutindeni am înțeles că nimic alt nu întărește și nu împodobește viața omului și deci viața poporului mai mult ca învățătura, știința și artele. Asta n’o uitați, frate, în toate luptele vieței voastre, c’apoi încă şi noi vom ajunge ca Polonii, și nu-i frumos, nu-i bine.”.
Bustul a fost așezat inițial în parcul Bibescu (actualul Parc Romanescu), apoi, din anul 1928, a fost mutat în fața Colegiului Național Carol I, pe locul unde ilustrul profesor revoluționar, urcat într-un copac, dăduse citire în 1848 Proclamației de la Islaz. După cutremurul din 1977, bustul a fost translatat puțin mai la nord, mai aproape de fațada principală a Colegiului Național Elena Cuza, în scuarul din fața fostei Școli Otetelișanu.
Despre Ioan Maiorescu
Ioan Maiorescu (n. 1811, Bucerdea Grânoasă, comitatul Alba – d. 24 august/5 septembrie 1864, Craiova) a fost un profesor român de istorie, director al Școlii Centrale din Craiova, agent diplomatic al guvernului Țării Românești pe lângă dieta germană de la Frankfurt pe Main. S-a născut în familia Trifu, tatăl său fiind un țăran transilvănean, dar și-a luat numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. S-a căsătorit cu Maria Popazu, cu care a avut doi copii, Emilia și Titu, cel ce a fost o personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX.
Ioan Maiorescu a urmat cursurile școlii primare în comuna natală, gimnaziul românesc la Blaj, liceul la Cluj, iar studiile universitare la Budapesta, fiind apoi trimis la Viena pentru a lua doctoratul în teologie. A profesat ca „supleant de învățător”, timp de un an, la școala din Cerneții Mehedințiului, iar apoi a venit ca profesor de istorie și director la Școala Centrală din Craiova și inspector al școlilor din Oltenia. Considerat „….cel mai luminat dintre craioveni”, serdarul Ioan Maiorescu s-a implicat și în prefacerile sociale și politice ale vremii, luând parte în mod activ la Revoluția din 1848. Rămas credincios cauzei revoluționare, Ioan Maiorescu a fost numit, în iulie 1848, agent diplomatic al Guvernului revoluționar pe lângă dieta germană de la Frankfurt pe Main. În perioada 1850-1857, Maiorescu s-a stabilit la Viena, unde a lucrat în slujba guvernului Austriei, ca translator în Ministerul Justiției. După Unirea Principatelor din 1859, Ioan Maiorescu a revenit în țară, unde a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii, de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite, profesor la „Sfântul Sava“, director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București.
Ioan Maiorescu a murit la 24 august/5 septembrie 1864, la vârsta de doar 54 de ani.
Surse:
Monumente istorice. Aman.ro
Garau Mihnea, Strada Ion Maiorescu. RadioCraiova.ro, 27 octombrie 2015
Ioan Maiorescu. Wikipedia.org
Simboluri. Maiorescu.ro, 01 martie 2012