Biserica Sf. Nicolae Calafat
Cod LMI: DJ-II-m-B-08215
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: sec XIX
Adresa: Str. Traian 25, cartier Basarbi
Localitate: oraș Calafat
Județ: Dolj
Biserica Sf. Nicolae din Calafat este unul dintre principalele lăcașuri de cult din orașul de pe malul Dunării, alături de Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, Biserica “Izvorul Tămăduirii” și Biserica “Sf. Mucenic Gheorghe”. Situată într-o zonă centrală a orașului, la mijlocul distanței dintre Primărie și intrarea în port, biserica atrage numeroși credincioși de mai bine de mai bine de o sută de ani.
Istoricul Bisericii “Sf. Nicolae” din Calafat
Biserica Sf. Nicolae a fost construită între anii 1730 și 1740 sub forma unui bordei în pământ, numit în mod popular “Mahalaua din deal”, din cauza incursiunilor otomane de peste Dunăre. Lăcașul de cult a fost destinat inițial marinarilor care veneau să se roage la Sf. Ierarh Nicolae, patronul marinarilor. Există mai multe ipoteze privind data la care biserica a fost ridicată deasupra pământului. Prima spune că a fost ridicată din pământ în 1830, când, conform legendelor, a fost sfințită în prezența domnului Țării Românești, Alexandru Ghica, și a vestitului principe al sârbilor, Miloș Obrenovici. Cealaltă ipoteză dă drept dată a construcției anul 1853, când biserica a și fost acoperită cu olane. Lucrările de construcție s-ar fi terminat în 1856 datorită unei întreruperi în perioada Războiului Crimeii. Câțiva ani mai târziu, în 1861, biserica ar fi suferit lucrări de prelungire și înălțare, demarate la inițiativa preotului Matei Dobriceanu.
Biserica a fost vizitată de mai multe ori de Regele Carol I, în special în timpul războiului din 1877, după care biserica a rămas cunoscută sub numele de Catedrala Independenței. Portretul acestuia se regăsește pictat în pronaos, deasupra intrării principale. De asemenea, și alte mari personalități ale vremii au participat la „Te Deum”-uri oficiate în această biserică.
Biserica în secolul XX
Demolată la începutul secolului al XX-lea, biserica a fost reclădită din zid în forma actuală la stăruința lui Ilariu Marian, om politic doljean și primar al Calafatului între 1899 și 1901. Finalizarea construcției a avut loc în 1906, iar sfințirea acesteia, patru ani mai târziu, în 25 aprilie 1910. Printre ctitorii principali se numără și membrii cunoscutei familii boierești Marincu, Ioniță și Ștefan (cei care au rămas în amintirea calafetenilor și nu numai ca ctitori ai superbului Palat Marincu), Dumitru Arsenie, Sima Naiculescu, Vasile Mirică, Ioan Drăgulescu și Maria Faranga, dar meritul pentru ridicarea acesteia aparține preotului Petru Calafeteanu, care a luptat ca în “Orașul Independenței” să existe o catedrală demnă de rolul pe care îl avusese în istoria țării.
La mijlocul secolului al XX-lea, biserica deservea 619 familii și 2255 persoane, pe lângă ea funcționând o bibliotecă cu 216 volume, căminul cultural „Independența”, o cantină școlară (înființată în 1937) și societatea de ajutor reciproc la înmormântări „Înfrățirea”. Tot în acea perioadă s-au colectat de la autorități și de la enoriași fonduri pentru reparația bisericii și construcția clopotniței și casei parohiale.
Biserica în secolul XXI
Secolul al XXI-lea a adus Bisericii „Sf. Nicolae” numeroase restaurări și modificări. Astfel, după ce în 1991 se finalizase restaurarea picturii, în octombrie 2001 a avut loc resfințirea lăcașului de către Prea Sfințitul Episcop Gurie Gorjeanul. Un an mai târziu s-au demarat lucrările exterioare de renovare a bisericii și clopotniței, finalizate în anul 2005, când Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan Savu al Olteniei a resfințit biserica. În anul 2010, când se împlineau 100 de ani de la sfințirea Bisericii „Sf. Nicolae”, Catedrala Independenței și casa parohială au fost restaurate și reconsolidate prin strădania celor doi preoți parohi și a enoriașilor. Cu această ocazie, în mijlocul comunității parohiei a fost prezent și Înalt Preasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, care a săvârșit, alături de un sobor de preoți și diaconi, Sfânta Liturghie. De asemenea, un an mai târziu a fost reamenajată și curtea exterioară a sfântului lăcaș, fiind plantați trandafiri, precum și diferite alte plante decorative, în timp ce în interior au fost restaurate pictura și catapeteasma.
