Cod LMI: DJ-II-m-B-07949
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1885-1887
Adresa: Str. Brestei, nr. 2
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Fosta Uzină Electrică, azi Sala Sporturilor “Ion Constantinescu”, este o clădire în stil industrial situată în zona centrală a municipiul Craiova. Ea a fost construită în anul 1896 de societatea germană A. E. G. (Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft), care câștiga atunci concesiunea exclusivă a luminatului orașului pe termen de 40 ani.
Conform unui articol de pe site-ul Asociației Generale a Inginerilor din România, Consiliul comunal al Craiovei aproba la 20 noiembrie 1893 proiectul de contract cu Societatea Generală de Electricitate din Berlin, Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft – A. E. G. Amplasamentul pentru centrala electrică ce urma să fie construită a fost stabilit la „kilometrul zero“ al orașului, uzina fiind menită să asigure iluminatul zonei centrale pe o raza de 1,5 km.
În vederea construcției uzinei, comuna a cedat concesionarului, pe durata contractului, „locul din strada Popa Fărcaș, situat între locurile Niță Tănasie, între acela al Manutanței, între proprietatea d-lui S. Șomănescu și grădina Spitalului Central, de o suprafață de 1922 metri pătrați.” Amplasamentul a fost predat la 5 septembrie 1895, constructorul începând lucrările în noiembrie 1895.
După aproape un an, la 14 (26) octombrie 1896, Uzina Electrică era pusă în funcțiune, fiind concesionată firmei A. E. G. din Germania pe termen de 40 ani. Uzina, condusă de Ing. A. Nicolau B. Sterrn, era echipată cu generatoare A. E. G., antrenate cu trei mașini cu abur cu puterea totală de 450 CP: prima mașină antrena două generatoare de câte 60 kW, iar celelalte două antrenau fiecare câte un generator (dinam) de 100kW. Generatoarele furnizau energie electrică de curent continuu de 120 V ce asigura iluminatul pe 30 de străzi, printre care Unirii, Lipscani și Carol I, printr-o rețea de iluminat public cu 636 de lămpi. Lucrările de verificare și punere în funcțiune a întregii rețele s-au finalizat la data de 28 decembrie 1896. La acea dată, Craiova devenea al șaselea oraș care avea uzină electrică proprie, după Timișoara (1884), Caransebeș (1889), Băile Herculane și Satu Mare (1892) și Sighetul Marmației (1894).
În 1898 a fost editată o broșură, intitulată „Scumpetea luminei electrice la Craiova” și editată la Librăria și Tipografia David J. Benvenisti, al cărei scop era acela de a-i învăța pe craioveni cum să-și optimizeze consumul de energie electrică. Broșura includea și un tabel – publicat de ing. Carol Litarczek – cu principalii consumatori de curent electric pentru iluminat. Printre cele mai mari facturi erau plătite de G. Andronescu, M. A. Cercellariu, D. S. Fortunescu, Scarlat C. Mateescu, Mauriciu Samitca, C. Vălimărescu, general dr. Vercescu, șamd.
În 1902 a fost pus în funcțiune la Uzina Electrică din Craiova primul grup Diesel (tip MAN) de 120 CP din țară, la doar doi ani după darea în exploatare a unor astfel de grupuri Diesel în lume. Acesta a funcționat până în anul 1932. În presa vremii se menționa că experiența de bună funcționare a Uzinei de la Craiova a contribuit la extinderea utilizării motoarelor Diesel pentru antrenarea generatoarelor de curent continuu din centralele electrice din toată țara. Mai mult, prin introducerea acestui grup, iluminatul s-a extins în tot orașul, inclusiv în Parcul Bibescu (Parcul Romanescu). În 1903 se introducea iluminatul electric și la Palatul de Justiție (azi clădirea centrală a Universitații din Craiova), iar în 1907 și la Muzeul Aman.
Până în anul 1916, concesiunea iluminatului orașului a decurs în mod normal. Pe perioada Primului Război Mondial, bunurile deținute de germani, printre care și Uzina Electrică din Craiova, au fost puse sub sechestru. Din 1916 până în 1929, Uzina a fost administrată de așa-numiții „administratori sequestrii” (din 1924, administrator-sechestru era însuși Primarul Craiovei). Într-o expunere făcută presei în 1929 de Constantin Potârcă (Primar al Craiovei de trei ori), acesta acuza interese personale și aranjamente ilegale în ceea ce privea lichidarea uzinei:
“În acest timp, germanii exasperați de starea prelungită a sechestrului și de faptul că Uzina din Craiova nu le aduce niciun venit, au propus să o cedeze Comunei Craiova pe un preț avantajos. De altfel, conform legilor în vigoare, Uzina ar fi putut fi lichidată ca bun, aparținând foștilor inamici, cum s-a și procedat în alte orașe.
Interese personale au împiedicat aceste operații, care ar fi adus Comunei un venit cert de 15-20.000.000 lei anual. Acum, prin aranjamentele internaționale cu Germania, sechestrele au fost ridicate, iar Societatea A. E. G. a reintrat în toate drepturile ei.
Actualmente, Comuna nu are decât două posibilități: sau acceptă tariful aur, prevăzut în contractul inițial (de trei ori ca cel actual) sau acceptă prelungirea concesiunei pe un nou termen de ani, cu un preț rezonabil, comparat cu alte orașe, și cu obligația pentru Uzină de a îmbunătăți și mări rețeaua de lumină în toate cartierele orașului.
Actuala administrație a refuzat deocamdată orice aranjament, în sensul celor de mai sus, rămânând ca reprezentanții aleși ai Comunei să hotărească, după o prealabilă consultare a cetățenilor.”
Conform unui articol despre Istoria iluminatului electric în Oltenia, apărut în 2010 în cotidianul Gazeta de Sud, în decembrie 1933, Uzina Electrică Craiova a inițiat editarea unei publicații periodice, „Contactul“, cu apariție lunară și distribuită gratuit. Revista își propunea să informeze abonații „despre lucruri care nu sunt cunoscute și care prezintă interes pentru toți… Vă ține la curent cu inovațiile și progresele tehnicii“. Printre acestea se numărau aparatul de prăjit pâine, ibricul electric, mașina de călcat, soba electrică, aparatul de uscat părul, plita electrică. Revista a apărut numai doi ani, din decembrie 1933 până în decembrie 1935.
După 1994, când Sala Polivalentă din Craiova a fost distrusă de un incendiu devastator, fosta Uzină Electrică a fost transformată în sală de sport pentru sporturile de echipă din oraș. Începând cu anul 2009, Sala Sporturilor a primit numele fostului mare antrenor de volei și președinte al Universității Craiova, profesor Ion Constantinescu.
Surse:
Prof. dr. ing. Gheorghe Manolea, “Istoria Iluminatului din Oltenia”. Univers Ingineresc nr.: 8 (414), 16-30 aprilie 2008
Constantin Potârcă, „Gospodăria Municipiului Craiova. Ce a fost? Ce trebue să devină? Expunere făcută presei de D-nul Const. Potârcă, Președintele Comisiunei Interimare”. Tipografia și Legătoria de Cărți a Liceului Carol I, Craiova, 1929
„Prima uzină hidroelectrică din România (2)”. Revista InfoElectronica, nr. 9
„Istoria iluminatului electric în Oltenia”. Gazeta de Sud, 24 aprilie 2010
Gustav Siegel, „Die Elektricitäts-Lieferungs-Gesellschaft Berlin. Ein Rückblick auf 25 Jahre ihrer Entwicklung”.
Gheorghe Gherghinescu, “Banca Națională a României – Sucursala Craiova. Băncile în Cetatea Băniei. Volumul I – Evoluții istorice până la Primul Război Mondial”. Editura Oscar Print, București, 2015, p. 63