Hanul Putureanu, Craiova
Cod LMI: DJ-II-m-B-08064
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: mijl. sec. XIX, extins 1887
Adresa: Str. Matei Basarab 9
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Hanul Puțureanu este o clădire de patrimoniu situată în centrul istoric vechi al orașului Craiova, în Piața Veche (Piața Elca), în apropiere de importante monumente și obiective turistice – fosta Școală Centrală de Fete (azi Muzeul Olteniei), Biserica Madona Dudu, Hanul Hurezi, Fântâna Purcarului, Catedrala Sf. Dumitru și Casa Băniei. Edificiul, ridicat de negustorul Niță D. Puțureanu, este un minunat ansamblu cu arhitectură de han specifică secolului al XIX-lea, ajuns, din păcate, într-un stadiu avansat de degradare.
Construcția hanului
Hanul Puțureanu a fost înființat și construit de comerciantul Niță D. Puțureanu, născut în 1845 într-o familie modestă, de țărani din satul Puțuri-Dolj. Prin muncă și ambiție, Puțureanu și-a depășit condiția socială, intrând în rândurile burgheziei craiovene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Puțureanu s-a căsătorit în 1875 cu Maria Dimianu, fiica unui cizmar din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, cu care a avut șase copii, dintre care au supraviețuit trei (Zoe, Eliza și Mihail).
Niță Puțureanu s-a achitat cu succes de sarcinile importante acordate de autoritățile vremii, în timpul Războiului pentru Independență comandând garda națională înființată pentru paza Craiovei. La începutul anilor 1880, Puțureanu s-a dedicat comerțului, deschizând o mică prăvălie de băuturi în strada Sf. Dumitru (azi str. Matei Basarab). Din veniturile acesteia, a demarat construcția celebrului său han, clădind pe bucăți, în jurul și deasupra prăvăliei sale, “numeroase camere, magazii, pivnițe, grajduri, o bucătărie, o cafenea cu biliard și chiar o popicărie”. Din articolul dr. Șerban Pătrașcu “Hanul Puțureanu din Craiova (L’auberge Puțureanu de Craiova)” din Arhivele Olteniei, nr. 27/2013, redăm un fragment din amintirile lui Mihail Puțureanu, fiul lui Niță, cu privire la construirea Hanului Puțureanu (întregul articol poate fi citit pe larg aici):
“Clădirea acestui imobil a început cu partea de jos, clădind întâi prăvălia, magazia și o mică bucătărie, pentru gătitul bucatelor necesare pasagerilor. În magazie își depozitau muștereii hamurile cailor. Tot în acel timp au fost clădite cele patru camere și closetele din partea stângă cum intri pe gang, care au servit ca dormitor al pasagerilor ce trăgeau cu căruțele sau cu carele în curtea hanului. În fundul curții tata a clădit două grajduri și o magazie pentru nevoile pasagerilor iarna, pentru că vara caii și boii rămâneau la căruțele și carele lor în curte, iar deasupra lor așeză podul pentru fân și un cântar pentru cântăritul fânului necesar pasagerilor. Îmi spunea tata că atunci când a vrut să facă grajdurile și magazia din fundul curții a trebuit să sape. Oamenii când săpau, au dat peste niște oseminte.
Să fi fost un cimitir sau osemintele celor executați din ordinul banilor, căci bănia ocupa toată această parte, precum și clădirile din strada Hurez. De altfel, dacă ne uităm din gang în fundul curții se observă că terenul merge suind în pantă. Aceasta înseamnă veracitatea celor spuse de tata. Tot în fundul curții tata a mai făcut un șopru pentru adăpostirea căruțelor și carelor pe timpul de vreme rea. Mai târziu tata a clădit pe partea dreaptă, cum intri pe gang, 8 camere, dintre care o parte din ele ocupate de familia lui, iar restul au fost închiriate. Aceste camere au fost clădite cu geamlâc, iar deasupra lor era podul. După câtva timp, în partea stângă cum intri pe gang, tata a clădit o prăvălie mare, ocupată de o cafenea cu biliard. Deasupra acestei prăvălii tata a mai clădit 8 camere cu closetul respectiv, tot cu geamlâc și cu podul deasupra lor, apartament ocupat de judecătorie. Mai târziu, tata a clădit în prelungire cu camerile din partea dreaptă, două camere cu geamlâc și closetul respectiv pentru închiriere. În fine, în prelungire pe partea stângă, cum intri pe gang, tata a clădit și ultima parte a întregului imobil și anume: o scară și 4 camere, tot cu geamlâc cu podul lor, iar sub ele magazii cu pivnițele lor. Întregul acest imobil a fost clădit de tata parte cu parte în funcție de posibilitățile lui financiare. Imobilul tot a fost terminat în 1885, dată care e trecută și pe balconul casei împreună cu inițialele numelui tatălui meu „N.D.P”. Acesta este istoricul hanului „Puțureanu”, pe cât îmi amintesc. În 1907 tata a înființat și o popicărie în spatele casei din partea dreaptă, unde este azi grădina cișmelei.”
Hanul în secolul XX
Prima decadă a secolului al XX-lea a fost nefastă pentru Niță D. Puțureanu. Ajuns de boală, în 1907 a lăsat conducerea prăvăliei pe mâna unui înlocuitor, pentru ca un an mai târziu să se retragă definitiv din comerț, închiriind magazinul de băuturi. În februarie 1910, Niță D. Puțureanu moare într-un accident, hanul și dependințele rămânând în grija și administrarea fiului său Mihail, avocat, grefier și bibliotecar la Baroul Dolj. În ciuda concurenței din partea noilor hoteluri din apropiere, mult mai încăpătoare și oferind condiții mai luxoase, precum Hotel Minerva și Hotel Geblescu (Hotel New York), înființate la începutul secolului XX, hanul a mai funcționat până la Primul Război Mondial. După 1918, timp de 30 de ani, Mihail Puțureanu a închiriat prăvăliile tatălui său la diverși comercianți și camerele hanului unor noi chiriași.
Din amintirile lui Mihail Puțureanu notate tot de dr. Șerban Pătrașcu în “Istoria Baroului Dolj în documente (1911-1957)”, în vara anului 1944, de frica bombardamentelor americane asupra Craiovei, români și evrei laolaltă și-au găsit adăpost în pivnița Hanului Puțureanu.
În primăvara anului 1945, în câteva apartamente ale hanului se vor instala ofițeri ai Armatei Roșii.
În 1950, în urma decretului nr. 92 pentru naționalizarea unor imobile, se naționalizează: „Imobilele clădite care sunt deținute de exploatatorii de locuințe”, iar Hanul Puțureanu trece în proprietatea statului, în ciuda contestațiilor depuse de Mihail. În urma naționalizării, Mihail Puțureanu, soția sa, Sofia, și cei doi copii ai lor (Olguța și Bebe Niță) devin chiriași ai statului în propria lor casă.
În 1996, printr-o hotărâre judecătorească, foștii proprietari au reușit să obțină dreptul de proprietate asupra imobilului.
Hanul în secolul XXI
Conform articolului “Hanul Putureanu, pe cale de disparitie” apărut în Gazeta de Sud în 30 octombrie 2006, până în anul 2004, hanul s-a aflat în administrarea Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ. Hanul Puțureanu ar fi adăpostit până la acea dată 14 familii, mutate ulterior în alte locuințe sociale.
La începutul anului 2011, toate clădirile de patrimoniu din municipiul Craiova au fost verificate de către o comisie formată din reprezentanți ai Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Dolj, ai Inspectoratului Teritorial pentru Construcții Dolj, ai Inspectoratului Județean de Poliție, precum și un reprezentant din partea Primăriei Municipiului Craiova. În urma acestei verificări s-a constatat că Hanul Puțureanu, aflat într-o avansată stare de degradare, prezintă riscul ca o parte din elementele de construcții de la etajul din curtea interioară cât și elementele decorative de pe fațada dinspre strada Matei Basarab să se prăbușească și să pună în pericol chiar viața locatarilor și trecătorilor. (Sursa: cvlpress.ro)
La ultima vizită a echipei Monumente Oltenia la Hanul Puțureanu, în ianuarie 2014, foștii chiriași nu evacuaseră încă imobilul. Cu toate acestea, hanul era listat pe un site cu anunțuri imobilare, fiind oferit de vânzare contra sumei de 350.000 euro (negociabil):
“Spațiu comercial, stradal, ultracentral D+P+E, monument istoric încadrat în categoria B, anul construcției fiind 1887. Imobilul a funcționat de-a lungul timpului ca han, având 92 de camere, cu o suprafață utilă de 1.427 mp, suprafețele pe etaje fiind următoarele: demisol – 243.70 mp, la parter -517.38 mp, la etaj – 665.34 mp. Imobilul are un teren în suprafață de 1.671 mp cu tot cu construcție si o deschidere de 43.63 mp. Imobilul este pretabil ca spațiu comercial, birouri, locuințe.”
În 2019, Hanul Puțureanu este pus în vânzare pe site-ul Artmark Historical Estate cu un preț de pornire de 690.000 € și o estimare de 800.000 € – 1.000.000 €. Detaliile proprietății listate pe site sunt următoarele:
Suprafață teren: 2.174 m²
Suprafață construită: 1.994 m²
Suprafață utilă: 1.500 m²
Amprentă la sol: 696 m²
Structură: S+P+M
Camere: 92
Anul construcției: mijlocul sec. XIX, extindere 1887
Cod LMI: DJ-II-m-B-08064
Clasare: Monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local, clasă B.
Tip de proprietate: Centru de evenimente, Centru medical, Hotel, Restaurant
Ulterior, Artmark Historical Estate s-a transformat în Romania Sotheby’s International Realty, unde anunțul de vânzare a fost postat din nou (aici).
Despre clădire
Hanul Puțureanu, compus din prăvălii (bolți), camere de închiriat la etaj (cu geamlâc), cafenea cu biliard, șoproane pentru adăpostirea căruțelor și carelor, camerele pentru familia proprietarului – este un ansamblu arhitectural specific secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului, clădirea nu a beneficiat de nicio lucrare de reparație și consolidare, în prezent fiind într-un stadiu avansat de degradare, cu risc de prăbușire.
Fațada dinspre str. Matei Basarab, jupuită și cu tencuiala căzută, dezvăluie privitorilor două din cele trei etaje ale clădirii (parterul și etajul) și intrarea în curtea interioară, care se face printr-un gang acoperit, închis cu porți de tablă. Deasupra intrării se află un balconaș în structură metalică. În încercarea de deschidere a unei cafenele în spațiul de la parterul hanului, pe fațada dinspre str. Matei Basarab, geamurile clădirii au fost înlocuite cu geamuri termopane cu tâmplărie PVC.
Intrând în curtea interioară se observă lipsa tencuielii de pe cea mai mare parte a structurii de cărămidă a parterului imobilului, văruiala pestriță efectuată de foștii chiriași și starea deplorabilă a geamlâcului de la etaj (structura de lemn distrusă, geamuri sparte).
Surse:
Șerban Pătrașcu, “Hanul Puțureanu din Craiova (L’auberge Puțureanu de Craiova)”. Arhivele Olteniei, nr. 27/2013
Șerban Pătrașcu, “Istoria Baroului Dolj în documente (1911-1957)”. Universul Juridic, 2015
Craiova. Pagini de istorie și civilizație IV. Ediția a III-a. Ed. Helios, Craiova, 2004
Mirela Marinescu, „Amintirile de ieri în lumea de azi„. Gazeta de Sud, 4 iulie 2009