Cod LMI: DJ-II-m-B-08070
Categoria: B – monument de interes local
Natura: Monument de arhitectură
Datare: 1867
Adresa: Str. Mihai Viteazul, nr. 12
Localitate: municipiul Craiova
Județ: Dolj
Școala Oteteleșanu (altă grafie: Otetelișanu) este o clădire de patrimoniu aflată în centrul orașului Craiova, în imediata apropiere a Liceului „Carol I”. Edificiul a adăpostit Școala de fete Lazaro-Otetelișanu, a doua școală din Craiova și prima școală centrală de fete din Țara Românească, o instituție de învățământ de prestigiu a cărei activitate s-a continuat cu cea a actualului Colegiu Național “Elena Cuza”. Pe plăcuța așezată la 1 Decembrie 2000 pe fațada clădirii se poate citi inscripția: „Așezămintele școlare Lazaro-Otetelișanu. În această clădire a funcționat cu începere din anul 1841 Școala Externă – prima școală publică din Țara Românească. Ctitori: Vornicul Iordache Otetelișanu și Marele Aga Grigore Otetelișanu. Activitatea școlii este continuată în prezent de Colegiul Național “Elena Cuza”.”
Începuturile Pensionatului de fete Lazaro-Otetelișanu
În prima parte a secolului al XIX-lea (înainte de 1835), vornicul Iordache Otetelișanu a deschis în case cu chirie, din veniturile Bisericii Sf. Ilie, un pension de fete. La 21 martie 1836, paharnicul Constantin Lazăr (Lazarie sau, mai frecvent, Lazaro) lăsa prin testament casele pe care le avea în Craiova de la soția sa, Zoița Pârșcoveanca, pentru a se instala în ele un pension de fete. În 1837, frații Iordache și Grigore Otetelișanu au întocmit un proiect de testament, prin care hotărau, cu banii dați de biserica Sfântul Ilie, ai cărei epitropi erau, să transforme casele Lazaro în local pentru un pension de fete. Astfel s-a înființat și întreținut Școala de fete Lazaro-Otetelișanu, a doua școală din Craiova după Școala Centrală deschisă în 1826, azi Colegiul Național “Carol I”, și prima școală centrală de fete din Țara Românească, azi Colegiul Național “Elena Cuza”. Conform informațiilor oferite de Theodor I. Ionescu în lucrarea „Scurt Istoric al Învățământului Particular din Craiova”, apărută la Tipografia Fulgerul din Craiova în 1906, Institutul Lazaro-Otetelișanu ar fi fost înființat în anul 1837, în timp ce alte surse avansează anul 1833 ca an de deschidere a institutului.
Instituția a fost fondată în 1835 de către cei doi boieri olteni: vornicul Iordache Otetelișanu și paharnicul Constantin Lazaro, sub denumirea de Pensionatul de fete Lazaro-Otetelișanu, și susținută cu bani provenind de la Biserica Sf. Ilie. Pensionatul a fost subvenționat și cu bani proveniți de la biserica Madona Dudu, ai căror epitropi erau tot Otetelișenii. Conform lucrării “Istoricul Bisericii Maica-Precesta dela Dudu din Craiova” de preot Ioan Constantinescu, apărută în 1914 la Tipografia „Neamul Românesc” din Vălenii de Munte, „Biserica Maica Precista de la Dudu a suportat cu veniturile sale toate cheltuielile săvârșirei clădirei Școalei externe de fete, a prefăcut din temelie Pensionatul Lazaro-Otetelișeanu și a zidit și școala Centrală.” Mai precis, într-un raport trimis Ministerului Cultelor și al Instrucțiunii publice la 10 noiembrie 1856 de către epitropul din partea Guvernului Grigore Otetelișanu, se arată că biserica a suportat între 1835 și 1836 reparația ruinelor unor “încăperi pensionului de fete Lazaro-Otetelișanu”, între „1838 și 1839 zidirea școalei centrale și în sfârșit în anul 1844 zidirea încăperilor școalei externe de fete”.
În anul 1844, vornicul Otetelișanu încetează din viață, iar locul lui de protector al școlii este preluat de fratele său, aga Grigorie Otetelișanu. Situația provocată de Războiul Crimeii (1853-1856) a contribuit la închiderea temporară a școlilor, și deci și a Pensionului „Lazaro-Otetelișanu”, al cărui sediu servește drept cartier militar trupelor rusești. Redeschiderea școlii se face în 1854 în casele serdarului Braboveanu, iar în 1855 școala se mută în casele lui P. Poenaru, de pe strada Sabinelor. În anul 1860, școala trece sub administrația statului și pusă sub controlul și supravegherea unui comitet. În această perioadă, școala funcționa cu șase clase: patru inferioare și două superioare. În conformitatea cu legea instrucției din 1864, Institutul “Lazaro Otetelișanu” încetează să-și mai desfășoare activitatea și, odată cu el, dispare și numele fondatorilor săi. După 1864, pensionatul devine școală centrală cu cinci clase secundare.
Prin testamentul său din 8 decembrie 1869, Grigore Otetelișanu lasă întreaga sa avere nepotului său Costică N. Otetelișanu și fiului acestuia Grigore, îndatorindu-l pe cel dintâi “să înzestreze școala și cu biblioteca ce avea, cu instrumente de inginerie și alte științe, iar din fondurile bisericei și ale școalei să clădească anume local pentru așezarea lor și pentru alcătuirea unui muzeu.” Localul institutului a fost construit din nou în 1871, ctitor fiind Constantin Otetelișanu, cel care i-a urmat ca ctitor lui Grigore Otetelișanu.
Între 1883 și 1898, școala a servit de institut pedagogic pentru pregătirea învățătoarelor, ulterior devenind școală secundară de gradul I și apoi, în 1905, de gradul II. Între 1888 și 1900, aici a existat și o școală de aplicație. Dintre personalitățile care au studiat la această școală și pe care le regăsim înscrise în foile matricole ale instituției le amintim pe actrițele Aristizza Romanescu, fostă Stavrescu (1854 – 1918) și Agatha Bârsescu (1857 – 1939).
Instituția în secolul XX
Școala primară Oteteleșanu a intrat în proprietatea statului printr-un decret datat în 3 august 1948. E vorba de „Decretul 176 din 3 august 1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional”. La art. 1, acesta prevedea: „Pentru buna organizare și funcționare a învățământului public de Stat și pentru lărgirea și democratizarea învățământului, toate bunurile mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ, și, în general, particularilor, persoane fizice sau juridice și au servit funcționării școlilor de învățământ trecute, conform art. 35 din Legea învățământului public, la Stat, trec în proprietatea Statului, atribuindu-se Ministerului Învățământului Public, care le va întrebuința pentru nevoile învățământului”.
Conform dl. Florin Ridiche, managerul Muzeului Olteniei, edificiul a găzduit pentru o perioadă scurtă, după al Doilea Război Mondial, și internatul Școlii de Arte și Meserii.
Începând cu anul 1959, instituția ia numele de Școala medie nr. 3, până în anul 1966, perioada când aceasta devine mixtă, cuprinzând pentru prima data pe băncile sale și baieți. În perioada 1966-1976, școala primește numele de „Liceul nr. 3” și apoi, în perioada 1977-1989, va lua numele de „Liceul de Filologie-Istorie”. În anul 1990, școala revine la denumirea „Liceul Elena Cuza”, iar din anul 1998 i se atribuie titlul de Colegiu Național. De-a lungul existenței sale, școala a avut ca principal obiectiv învățarea unei limbi străine pentru cursanții săi, cu precădere până în 1944 și în perioada 1970-1975, când toate disciplinele erau predate în limba franceză.
Școala Oteteleșanu în prezent
În prezent, edificiul servește drept sediu secundar (corpul B) pentru Colegiul Național „Elena Cuza”, aici învățând elevii de la clasele I-IV și V-VIII. Clădirea a fost revendicată de către Mitropolia Olteniei, căreia i-a fost atribuit imobilul în 2007 de către o comisie specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România. Pentru a intra în posesia clădirii, Mitropolia Oltenia a angajat în anul 2014 un executor judecătoresc și a formulat o cerere de executare silită. Disputa dintre Mitropolia Olteniei și Colegiul Național „Elena Cuza” se află în prezent pe masa de lucru a instanțelor abilitate.
Surse:
Theodor I. Ionescu, “Scurt Istoric al Învățământului Particular din Craiova”. Tipografia Fulgerul, Craiova, 1906
Preot Ioan Constantinescu, “Istoricul Bisericii Maica-Precesta dela Dudu din Craiova”. Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1914
Conacul Otetelișanu – pagina de Facebook