În județele Dolj și Mehedinți din regiunea Oltenia există un număr de 10 monumente arheologice de interes național și local ce aparțin culturii Gârla Mare, datând din Epoca Bronzului. Aceste așezări se găsesc în județul Dolj în comuna Gighera (sat Nedeia) și în județul Mehedinți în municipiul Drobeta Turnu Severin (cartier Schela Cladovei), comuna Vlădaia (sat Almăjel), comuna Burila Mare (sate Crivina și Țigănași), comuna Devesel (sat Devesel), comuna Gârla Mare (sat Gârla Mare), comuna Obârșia de Câmp (sat Izimșa), comuna Gruia (sat Izvoarele) și comuna Gogoșu (sat Ostrovu Mare).
Așa cum cultura Cucuteni e considerată apogeul artei neolitice, cultura Gârla Mare este considerată ca fiind cea mai importantă reprezentare a artei din Epoca Bronzului (1600 – 1150 î. Hr) din România, remarcându-se prin eleganța modelării ceramicii și prin tezaurul de obiecte de podoabă, asemănătoare celor miceniene. Cultura Gârla Mare s-a format în prima parte a mileniului II î. Hr. în zona central-europeană ce include sudul Slovaciei și Ungaria, pe fondul unui curent cultural al ceramicii încrustate, evoluând de-a lungul Dunării până la gurile de vărsare a Oltului în fluviu (zona orașului Corabia). La ceramica încrustată transdanubiană reprezentativă pentru cultura Gârla Mare și-au adus aportul cultura vatină (cultură ce datează din perioada mijlocie a Epocii Bronzului, răspândită în Banatul românesc și Banatul sârbesc) și elementele caracteristice zonelor ocupate ulterior de triburile acestei culturi.
Numele culturii provine după numele localității Gârla Mare (județul Mehedinți), unde au fost făcute primele descoperiri. Cultura s-a dezvoltat pe ambele maluri ale Dunării, în zonele de luncă și terase joase ale fluviului, inclusiv în zona Žuto-Brdo din Serbia. Suprafața pe care s-au făcut aceste descoperiri se întinde între vărsarea Savei în Dunăre (la vest) și vărsarea Oltului în Dunăre (la est). Numărul descoperirilor este mai mare în aval de Porțile de Fier. Cercetătorii au descoperit peste 40 de așezări ale culturii Gârla Mare, cele mai importante din România fiind Ostrovul Mare-Colonie, Ostrovul Corbului-Botul Cliuciului, Izvoarele, Ghidici-Balta Țarova, Cârna-Rampă, Nasta, Grindul Tomii și Ostrovogania, Bistreț-Plosca Cabana de Metal. În sectorul Bistreț din județul Dolj, spre exemplu, așezările și necropolele culturii Gârla Mare se găsesc la distanță de Dunăre, pe malul unui vast sistem de bălți. Motivul pentru această depărtare de fluviu se crede a fi faptul că purtătorii culturii au găsit acolo un habitat cunoscut și un sol de calitate. Locuințele lor erau fie de suprafață, fie bordeie, în funcție de condițiile locale. Interiorul era prevăzut cu una sau două vetre care aveau, uneori, o grădină de lut.
Membrii acestei culturi aveau o talie mică (1,50 m) și o durata de viață de aproximativ 50 de ani. Indivizii erau pașnici, cercetările arheologice descoperind foarte puține arme. Nu există dovezi directe ale practicării pescuitului (ace de undiță, oase de pește), dar s-au descoperit greutăți pentru plasa de pescuit ce susțin această ipoteză. Hrana era asigurată prin vânătoare și creșterea animalelor, precum și prin practicarea agriculturii (dovedită prin descoperirea râșnițelor din piatră de râu și a plantatoarelor din corn de cerb). Pentru îmbrăcăminte se foloseau piei de animale, dar și materiale obținute prin tors și țesut, sugerate de greutățile pentru războiul de țesut și fusaiolele (discuri mici care reglează învârtirea fusului) descoperite în așezări.
Cultura se remarcă prin cimitirele de incinerație descoperite în Bulgaria, Serbia și România în zona inundabilă a Dunării. Necropolele erau situate, de cele mai multe ori, pe dune de nisip. Fiecare mormânt conținea o urnă în care erau depuse resturile incinerate ale unui individ. Lângă sau în urnă se depuneau vase cu lichide sau hrană, considerate necesare defunctului în această nouă fază a existenței sale. De asemenea, în inventarul mormintelor au fost descoperite numeroase piese din metal topite sau deteriorate, ceea ce sugerează faptul că se obișnuia ca morții să fie puși pe rugul de incinerare cu tot cu hainele și podoabele pe care le aveau asupra lor.
Plastica de la Gârla Mare e unică în cadrul Epocii Bronzului, fiind descoperite statuete antropomorfe redând aproape exclusiv personaje feminine, semnificative pentru un presupus cult al fertilității. Se crede că decorul bogat ce acoperă piesele reprezintă piese de vestimentație și piese de podoabă din epocă. Alte descoperiri făcute la Gârla Mare includ:
Reprezentări zoomorfe – redate sub forma unor vase de mărimi diferite, ce sugerează sau redau clar siluete de păsări, păsări de baltă sau bovide.
Brotlaibidole – idoli în formă de pâine, întâlniți în mai multe culturi răspândite în Italia, Austria, Cehia, Slovacia, Germania, Ungaria, Serbia și România. Deși nu se cunoaște exact utilitatea lor, se bănuiește că reprezentau peceți pentru ambră, talismane, piese rituale sau ștampile pentru decorarea ceramicii.
Pixide – vase sferice, prevăzute cu 3-4 proeminențe, perforate vertical, acoperite cu capace la rândul lor perforate, fapt ce permitea agățarea lor. Asemănarea cu cădelnițele au făcut arheologii și cercetătorii să creadă că au aceeași funcționalitate ca acestea.
Vase solniță – vase duble, create prin dublarea și sudarea a două cești sau căni sau prin alipirea a două castroane sau pixide.
Amfore – vase înalte, pântecoase, cu diametrul gurii mai mic decât diametrul maxim al corpului.
Kantharoi – vase cu două toarte trase din buză, care au diametrul gurii mai mic decât diametrul pântecului.
Obiecte aparținând culturii Gârla Mare pot fi admirate începând cu 18 mai 2013 în cadrul expoziției “Gârla Mare – un periplu al ceramicii străvechi” de la Secția de Istorie – Arheologie a Muzeului Olteniei din Craiova.
